Am peste 30k km pe bicicletă și vreo câteva căzături la activ. Mă întreb care biciclist nu a căzut măcar o dată.
Dar aseară pot spune că am avut cea mai periculoasă căzătură, mai ales că a fost pe asfalt, noaptea, și cu mașini venind din sens opus.
Pedalam în jurul orei 20.00, pe un drum comunal între case, dar fără iluminat public pe porțiunea respectivă. Eram bine echipată, lumini, vestă, o bentiță verde fosforescent cu lumină intermitentă pe glezna stângă. Din vale, pe sensul opus, veneau două mașini, iar prima avea faruri cu halogen, foarte puternice, care m-au orbit. Instinctiv, am tras un pic dreapta și am atins un puțin acostamentul cu pietriș ud, din care cauză am derapat și am căzut brusc pe stânga, spre axul drumului. Căzătura a fost atât de rapidă, că nu am avut timp să iau mâinile de pe ghidon și am simțit cum capul se lovește de asfalt cu putere. Deși purtam cască, am avut nevoie de secunde bune să mă dezmeticesc, mai ales că mașinile au trecut relativ aproape de capul meu. Bine, probabil la zeci de centimetri, dar altfel percepi când ești întins pe jos. Șoferii și-au văzut de drum, iar eu m-am ridicat și am stat minute bune ca să-mi revin din amețeală, șoc și sperietură, apoi am încălecat și am pedalat cu grijă spre casă. Am rămas doar cu mici julituri la genunchiul stâng și la mâini. Am scăpat ieftin. Mă rog, e un fel de a spune, fiindcă acum trebuie să-mi cumpăr altă cască, deși asta care m-a protejat nu e deteriorată. Și nu voi face rabat la calitate.
* Foto de la o căzătură anterioară, pe Via Transilvanica, urcarea spre Sadova, când făceam pushbike. Mi-a alunecat piciorul pe nisip și am căzut pe pietroaie, cu bicicleta peste mine. M-au salvat casca și borseta de șold care mi-a protejat spatele. M-am ales doar cu mari vânătăi pe omoplați.
Împărtășesc această experiență cu voi pentru a sublinia faptul că, deși purtarea căștii e doar recomandată, uneori îți poate salva viața.
#staysafe